vineri, 26 decembrie 2014

Ca in oglinda de la Tulcea


- Ma iubesti ?
- Te iubesc , A. mea ! Te iubesc , ca si cum pentru asta m-as fi născut !
[...]

Tulcea a fost printre ultimele , si e memorabila .
Cumva anunța finalul prin însăși simetria perfecta a lucrurilor .
Sfarșit de Septembrie . Seara lui 29 ne găsește la Passo Doble, restaurantul de langa hotel.
Aveam atâtea emoții ca nu reușeam sa leg doua cuvinte .
Ma privea de-a dreptul fascinat de stângăcia cu care incercam sa ascund acest lucru si avea o plăcere nebuna sa ma tachineze. Probabil nici nu bănuia ca a mea era si mai nebuna , de il lăsam sa o facă.
Puzzle -ul pe care il construiam din priviri începea sa prindă contur . Forma finala aveam sa i-o dam mai tarziu ..
- Care este cel mai mare vis al tau ?
Un singur răspuns aveam in minte . Dar nu l -am verbalizat. Am preferat sa ii ofer unul generic , adevărat , insa nu cel pe care il aștepta .
Aveam senzatia ca visul meu se concretiza atunci , in clipa aia si m -am grăbit sa imi trăiesc prezentul .
L -am întrebat același lucru si mi -a răspuns la fel de grăbit. Știam amândoi cum avea sa se încheie seara , dar ce nu știam era ca nu se va mai repeta .
Ne -am propus sa fie ultima tigara . Mai mult eu, pentru ca el fuma doar la ocazii speciale . :) Adică atunci cand era cu mine. Se mintea frumos .

Multe s-au promis , si mai multe s-au visat , iar dorința ne era stăpână.
Un foc viu ardea in fiecare , mistuind orice urma de îndoiala . Imposibilul era sfidat iar soarta tocmai fusese provocată .
N-aveam sa câștigam , era firesc. Ne aruncasem intr -o lupta inegala iar pasiunea isi cerea tributul .
Desene imaginare pe asfaltul copilăriei , povesti cu domnițe frumoase si marinari îndrăgostiți , mări învolburate ce le stau in cale si suflete pereche ce s-au alergat din alte vieți ...

Tot ce a ramas au fost cateva cuvinte puse pe -o hârtie , la masa din colț langa geam , in timp ce așteptam pizzele comandate...
Părea a fi o declarație , scrisă cu sufletul si semnată cu dragoste . Asa a fost la vremea aceea. Timpul avea sa il contrazică pe subsemnat :)
Mai mult de atât, tot el, timpul , urma sa ii șteargă din memorie si imaginea aceea ... Imaginea din oglinda de la Tulcea :)

marți, 23 decembrie 2014

Nu stiu .Nu mai sunt



Acolo unde cândva erai soarele si nu doar străluceai in ochii lui, dar ii încălzeai si inima îngheață de atâta amar de vreme , convins fiind pana atunci , ca nu va mai putea iubi , acum esti doar un fir de praf ce timpul l -a asezat forțat peste amintirile ce le -a uitat deja.

Existenta nu implica importanță. Din contra. Uneori te gasesti in poziția de a o tolera :)
Nici frecventa cu care obișnuiai sa spui un " te iubesc " nu trebuie confundata cu intensitatea simțirii acestuia , cuvintele cu faptele , prezenta cu intenția , a fi cu a nu fi ...
In ce moment ai încetat sa mai fii ? Iti amintesti ? Unde , pe drumul spre tine , te-ai rătăcit ? Ai macar idee ca înstrăinarea asta de tine însuți este otrava pentru suflet ?

Mai stii că eram ? :) Si orice completare a celor de dinainte ,era de prisos ...
Te urăsc pentru ca m -ai lasat sa fiu si te iubesc pentru ca nu mai sunt .
Am fost atat de eu pentru o vreme si apoi am dispărut . M -ai luat cu tine cand ai plecat si am ramas pustie . Fara mine aici , totul imi este străin.
Nu am crezut vreodată ca voi fi straina de mine. Este cea mai dezolanta imagine .
Chiar asa, tu cum mai esti ?

luni, 15 decembrie 2014

Pe Strada Fericirii nr 11, va rog !



Tocmai terminasem de zugrăvit in minte imaginea perfecta a vieții pe care urma sa o trăiesc .
Naiva de mine ! Credeam ca lumea e a mea si așteptam sa mi se așeze la picioare .
Trecusem puțin de 20 si dupa Criza schimbării prefixului , care a durat fix 3 minute si in care mi -a trecut prin fata ochilor minții toată viata ( cea netrăita), am plonjat in extrema cealaltă .
Cine , eu?! Normal ca pot! Ce ? Orice ! Cum adică " cum" ?! Lasa ca ai sa vezi !
Habar nu aveam care imi erau limitele si nu ar fi fost de condamnat sa nu stiu , dar faptul ca le poziționam undeva prea sus devenise periculos .

Provocările veneau din orice si falsa impresie ca le pot face fata imi alimenta o încredere oarba in ceva ce nici nu începusem sa construiesc.

Eram niste copii ! Doar Niste copii . Eu si visurile mele mult prea tinere , necoapte inca si născute dintr -o idila mai veche ce o avusesem cu speranța .
Efectul nu a fost niciodată imediat . Întârzierea apariției reacțiunii era înțeleasă greșit , ba mai mult , nici nu se asocia acțiunii .

Mi-e dor de ea câteodată . In naivitatea sa, emana o inocență fermecător de vie, expusă ca o frunza in bătaia vântului. Si se bucura de orice ploaie , știind ca soarele urmează sa apăra .

Acum, ploaia o mai bucura doar pentru ca ii ascunde lacrimile , iar soarele s-a mutat de mult de pe strada ei. Inca se mai gândește daca sa se mute si ea. Da' ce-i atâta de gândit ?!
Împachetează si se urca intr-un taxi.
Pe strada Fericirii nr 11 , va rog !

joi, 11 decembrie 2014

Cu minciuna la plimbare



Se spune ca minciuna are picioare scurte. O fi mignona, cine stie?(retoric)
Tot despre ea se spune ca nu merge departe. Pai cu asa picioare scurte, cine s-ar incumeta sa plece la drum lung? :))

Eu as zice ca e un bumerang ce sfidează legile fizicii , se întoarce cu o forta mai mare decât cea cu care a fost lansat si te lovește peste bot cand nici nu te astepti . Asa ca ai grija unde il pui. Botul .

Da' ce credeai ca se pierde asa in neant ? Ai trimis -o la munca si ramane acolo ? :))
Nu my friend ! Ea are bilet dus-intors si vine cu bagaje . Multe.
S-ar putea sa nu poti tu căra cate iti lasa ea la ușă.
O trimiti goală goluță si ti se întoarce cu tot mall -ul in sacoșe. Plus vreo doua trei prietene mai vechi cu care s-a întâlnit pe acolo .
Vine sa te faca de ras , ca ai exploatat -o , ca ai folosit -o si mai rau de atat , ca esti dependent de ea.

E amanta aia care te cauta noaptea tarziu ,dupa ce te-ai cuibărit in bratele soției . Uf! Urat scenariu . Mai bine nu făceam comparația asta :)) sau mai bine da.
Pentru ca unii nu înțeleg de unde vine laptele pana nu le arati si vaca :))

miercuri, 10 decembrie 2014

Printre altele..



Am asa o atracție inexplicabila spre imposibil si cauze pierdute :)))
De ce nu mi-o fi mie bine cu binele si de ce încerc eu mereu sa salvez planeta cand ea nici nu vrea sa fie salvata , nu pot sa imi explic !
Nu am înțeles niciodată de ce rau se poate face cu forta ,dar bine nu.

Si apoi vine uraganul de întrebări aruncate sub forma de reproș : da' unde erai cand am avut nevoie ?! de ce nu m-ai tras de mâneca daca vedeai ca gresesc ? De ce aia , de ce ailaltă .
Ei, nu mai spune ! Eu unde eram ??
Eram acolo , da' tu n-aveai nevoie ! Ti-am rupt si mâneca , dar nu te-ai clintit . Ce trebuia sa mai fac ? Sa iti rup si mana ?! Si eventual sa te bat cu ea ca sa înțelegi ?! Si in ce lume din universul asta , ala care încerca sa iti deschidă ochii e de vina ca tu preferi sa-i tii închiși ?? Hai sictir , prietene !

Nu menajez orgolii si nici nu pun intrebari din politete.
Am o livada plină de vișini dupa care m-as putea ascunde la nevoie , dar nu !
Eu aleg sa-ti spun ca esti prost daca esti prost si daca insisti sa afli de ce ,iti si demonstrez .
Defect profesional ! Nu suport ipocrizia si-i detest adepții . S-ar putea sa fie reciproca treaba , dar pun pariu ca ipocrizia nu poate sa deteste pe nimeni , iar ai ei sunt prea ocupati cu aprofundarea .

In rest , totul e la fel . Singura constanta e schimbarea , dar asta cred ca o stiați deja ;)
Cheers !


limited edition



I-am spus ca ma analizează prea mult si a dat vina pe zodie .
L-am lasat sa ma analizeze pentru ca trebuia sa înțeleagă . Dar nu i -am spus si ce..
A înțeles greșit . Era previzibil .
Nu l-am contrazis . Si mai previzibil ;))

Am o plăcere nebuna sa ma las dezbracata de cuvinte , prin cuvintele potrivite . Iar el le avea.
Se ducea in direcția gresita , dar nu i-am spus . De ce as fi facut -o ?
Susținea ca nu are nevoie de ajutor . Ca a mai întâlnit el ca mine...:)) really ?? :))
L-as fi întrebat unde dar inca nu era timpul .
Cat tupeu ! :)))
Mi-a spus ca sunt greu de îmblânzit si tocmai asta il stârnește. Am râs si l-am lasat sa creadă ce spune . Avea nevoie .
Diferența dintre greu si imposibil se măsoară doar in încercări eșuate . Asta avea sa afle mai tarziu .


Mi -am aprins o tigara si l -am așteptat . El a crezut ca este cea de dupa , eu i-am spus ca e cea de dinainte :)

luni, 8 decembrie 2014

Fericirea ta. A.Ta




Ma întreb, ai putea sa citesti cuvintele ce inca nu s-au scris ? Sau sa auzi vorbele pe care nu ti le -am mai spus?
Ai simțit vreodată sarutul pe care nu mi-ai mai dat ocazia sa ti-l dau? Dar ultima îmbrățișare ? Nici nu știam ca este ultima, altfel te-as fi strâns mai tare la pieptul meu.
Dar ultimul "te iubesc" ? Ti-l mai amintești ? La fel de sincer ca si primul .. Ca altfel nu ar fi fost ultimul :)

Ce gust are amăgirea ? Te întreb pe tine , pentru ca deja te-ai obișnuit cu ea. Eu am cunoscut multe,mai puțin amăgire . Macar am fost sincera cu mine, chiar si cu riscul de a trai totul cu o luciditate viu înrădăcinata intr-o conștiința prea cruda inca.

Of ! Copil prost ce esti! Ai senzatia ca daca ti-ai strans jucăriile si ai plecat , s-a rezolvat problema ?! Ai intors spatele realității si te astepti ca ea sa dispară ...
Crezi ca daca închizi ochii si numeri pana la 10 , lucrurile vor reveni la normal si vei fi din nou același tu de dinaintea mea?!
Gues what ? Au incercat -o si alții înaintea ta. Nu funcționează .
Bucăți din tine au ramas aici , iar drumul, desi ai prefera sa il uiti , este pavat cu amintiri , dorințe , visuri si promisiuni înecate acum intr-o mare de temeri, deznădejde si resemnare .
Pana si curajul de a privi inainte iti este străin , copil prost !

Te-ai jucat cu fericirea si ai stricat-o . Ai scapat-o printre degete si ai privit cum se destrama, fara sa clipesti macar.
Acum, învață sa iti construiești alta , vei avea nevoie !
Si maturizează -te , ai trecut de mult de anii copilăriei !

vineri, 5 decembrie 2014

The best of you !




Te -am pierdut ca sa ma gasesti.
Te-am uitat ca sa ma afli si te-am avut ca sa ma iubesti . Aiurea ! Ai facut ce ai vrut si m-ai lasat sa cred ca asta imi doresc .

Am vrut sa iti vând amintirea la anticariat .
Ma așteptam sa nu valoreze prea mult , desi era de colecție . Dar s-a dovedit a fi o colecție proasta .
Nici macar nu am negociat , imi cunoșteam marfa si nu sunt chiar atat de ipocrita încât sa spun ca face , daca nu face.
A fost păstrată in condiții bune, arata impecabil si inca mai avea imagini color. Degeaba !

De fapt , as fi dat-o si gratis , numai sa scap de povara grea pe care o ascundea , dar omul a insistat sa ii stabilească prețul corect .

La o analiza ma atenta , expertul a descoperit ceva ce m -a șocat chiar si pe mine .
Nu numai ca nu era originala , dar era o copie făcută la repezeala , care isi propunea sa imite originalul insa din nu stiu ce motiv fusese îmbunătățită substanțial , excesiv chiar.
Concluzia a fost uimitoare !
Se presupune ca autorul nu ar fi cunoscut niciodată cu adevărat subiectul , ci s-ar fi lasat păcălit de masca sincerității si a loialității pe care acesta o afișa constant , astfel urcându-l pe un piedestal de unde nu a mai vrut sa coboare .

Acum , nu mai pot nici macar sa o donez. Cine ar dori amintirea cuiva care a existat ,doar in mintea mea ?
 Chiar asa ! Iti vrei amintirea inapoi ? S-ar putea sa fie the best of you !

joi, 4 decembrie 2014

Gaseste-ma !



Uneori trebuie sa pleci de unde esti , pentru a te întoarce pe drumul tau .
Care este diferența între un om fericit si unul nefericit ? Alegerile pe care le face ! Care este diferența între o alegere fericita si una nefericita ? Curajul de a lupta pentru ceea ce iti doresti si nebunia de a-ti dori sa lupti!

Drumul asta spre ceea ce trebuie sa fii nu este întotdeauna in linie dreapta . Câteodată poti avea senzatia ca te îndepărtezi de scopul tau , s-ar putea chiar sa o faci de cateva ori, insa asemeni drumurilor de munte , șerpuite si acesta respecta natura . Poate trebuie sa faci cale întoarsă de mai multe ori ,pentru a nu rata priveliștea.

Poate in drumul tau trebuie sa înveți o lecție fara de care nu te-ai putea bucura de restul călătoriei, sau fara de care inca ai mai crede ca destinația este mai importantă decât traseul .

Poate ca ceea ce ai căutat dintotdeauna este chiar in tine. Dar nu vei stii niciodată , daca nu vei avea curajul sa te privești sincer . Si sa te gasesti . Pentru ca daca ai ajuns la întrebările acestea, cu siguranța ,undeva te-ai pierdut .

miercuri, 26 noiembrie 2014

Scrie-mă, ca să te pot citi !





Aș putea să te citesc la nesfârșit . Sau să te citez . Mi-ar fi mai la îndemână să te pun între ghilimele decât să te interpretez. Să te pun între...hmm, sună incitant, știi ? :) Dar mi-e cam dor și să te interpretez. Cum facem ?

Ar trebui să te cuprind din scoarță in scoarță ca să te înțeleg . Rezumatul pe care mi -l oferi nu este suficient. Rezumatul il găsesc oriunde . Mai ales la trecătoarele care au bifat doar rânduri , cel mult paragrafe . Eu nu mă număr printre ele. Eu vreau capitole întregi, poate chiar volume și scrise bine , nu pe fugă. Așa că Take your time și make me proud !

Eul meu interior trezește atenția eului tău exterior . Iar tu descoperi că vorbești limba eurilor noastre . Ăsta da capitol ! Merită toată sudoarea si oboseala unei nopți albe. Ce tabletă ?Ce laptop ? O facem clasic, pe hârtie cu creionul in mană. unde? In pat evident ! Și ce dacă murdărim așternuturile cu înghețată ! Ii lăsăm cameristei 10 lei , pe perna, ca să nu ne înjure prea tare.

Chiar acum ,dau 1000 de epitete pe-o metaforă bună. A ta. Hai că îți ieșea de minune ! Atât de bine , încât mereu terminam prin a te întreba despre ce vorbim. :)
Dacă o ai, ar fi bine să o scoți acum . Promit să nu termin înaintea ta. Iți sunt datoare cu un sincron și ți-am promis că pe asta o scriem împreună. Dar totuși ,nu vrei să mai schimbăm poziția ? Sunt curioasă ce viziune ne dă unghiul ăsta. Oare o abordare mai directă a problemei ar pune probleme de interpretare a rezultatului ? Sau gândesc prea departe si problema este deja rezolvată iar acum doar aprofundăm materia ? Nu este nevoie sa iți iei notițe , știi bine că la oral întotdeauna te-ai descurcat de minune .

Rândurile s-au scris deja iar spațiile dintre ele așteaptă sa fie citite.
Acum este rândul tau să mă interpretezi . Sau să mă scrii . Rescrie -mă !Sau poți să iți înfigi adânc limba română in analele literaturii, pentru ca la sfârșit să constați că istoria se repetă . O repeți .Cum spuneam la oral ești bun, dar cu scrisul n-aș merge pe mana ta. Trebuie să mai exersăm.

Și poți începe prin a mă cita ,dar inainte de asta, hai să renunțăm la ghilimele că s-a cam încins spiritul creativ si amenință cu nuditate de expresie .

luni, 24 noiembrie 2014

Păcatul desertului furat



"Faptul ca visez la cai verzi pe pereți , nu are legătura decât cu cat sunt de zăpăcit si îndrăgostit" , mi-a spus zâmbind si parca încercând sa ia toată vina asupra lui.
" Nu vreau sa fiu inca un cal verde pe peretele tau" ,i-am zis si s-a simțit atat de jignit ca am putut gândi asa despre el, încât acum mie imi părea rau ca am facut -o .
" Stii, Nu sunt genul care umbla cu liste , iar daca ti -am lasat impresia asta înseamnă ca undeva am greșit "

Nu greșise nicăieri . Nu avusese timp sa greșească . Dar imi era atat de greu sa cred ca este real , încât trebuia sa il desființez cumva din mintea mea , pana nu era prea tarziu. Ii plăceau lucrurile pe care eu incercam sa le ascund sau sa le corectez . Ma găsea spontată si provocatoare chiar si atunci cand ma împiedicam si ma surprindea franchețea cu care recunoștea cat este de îndrăgostit .de mine!!
De ghiață sa fii si tot te topești cand iti spune cum te vede si ce insemni pentru el , cand iti scrie e-mailuri kilometrice fara sa faca economie de metafore , epitete , hiperbole si făcând abuz de simplul si prea folositul "te iubesc" care căpătase dimensiuni galaxiale.

Mi-am zis " asa barbat , mai rar!" si am inceput sa ii caut defecte inainte sa apuc sa cred in miracole . Si l-am gasit pe cel mai mare...
Ar fi trebuit sa ma retrag , dar retrage-te din fata unui desert delicios, dupa o cura ce a durat toată viața , daca poti . Spune " nu, multumesc! Nu pot, nu trebuie " , cand fiecare atom al fiecărei celule din corp iti urla sa nu o faci .
Si macar de ar fi ca la prăjituri : "Las-o pe ea sa o mănânce , sa se îngrașe . Eu imi pastrez silueta ."
Dar nu e asa. Desertul asta nu are calorii , ci le arde si eliberează stoluri de fluturi in stomac :)) si nici macar nu este al meu , este al ei...



vineri, 21 noiembrie 2014

De la capăt





Uneori ma simt de parca as fi in papucii altei persoane , de parca rolul asta mi-a fost băgat pe gât cu forta si m-am trezit ca trăiesc viața altcuiva . Bine , bine si pe a mea cine o trăiește ? Unde am lasat-o? Ca ma uit in jurul meu si nu pare sa ma urmărească , pitita dupa colț.
Nu imi amintesc momentul in care am deraiat din propriul destin ... Stiu doar ca apăruse o prezenta ce avea sa ma însoțească si sa imi înfrumusețeze călătoria . Totul părea deja scris dinainte , iar diminețile împreuna erau asemeni pieselor lipsa dintr-un puzzle facut cadou de zei.

Nu am jucat niciodată cu cartile pe fața, surpriza era condimentul secret al partidei . O ruleta rusească ce avea sa traseze liniile unei răsturnări de situație cum doar in filmele cu gangsteri mai vezi . Si cel mai mare pericol este acela de a nu-ti cunoaște suficient partenerul de joc. Asta am aflat apoi. Pentru ca atunci cand eu am zis all-in, el a zis fold .

Karma is a bitch, they say. Dar cine a Invitat-o la masa noastră ? Pe langa bitch , mai e si oarba, proasta si al naibi de hotărâtă sa iti arate who's the boss. Este șefa aia, românca intr-o corporație multinaționala , care întotdeauna are ceva de demonstrat . De cele mai multe ori despre alții .

As lua-o de la capăt. Daca doar as reuși sa imi amintesc ce am facut cu viata mea...

luni, 10 noiembrie 2014

Pierdută





[...] Alerg spre inainte fara sa fi trecut pe aici. Ma îndrept spre acolo cu ochii închiși . Daca ii deschid s-ar putea sa nu mai plec. Am atâtea de facut si nu am cand..
Chiar si timpul imi cere timp si ii răspund nervoasa ca eu nu ii cer iubire.
Intr-un colț de camera întunecat , sub un maldăr de haine murdare si printre alte amintiri sângerânde , am aruncat si amintirea ta. Cumva mi-a fost mila sa o las stingheră in alt colț ... Mi-a fost mila,auzi? :)) de amintirea ta. Stii ce înseamnă asta, nu? Nu? Nici eu..

Cred ca am mai pierdut un tren. Iar m-am trezit pe peron privindu-l cum se îndepărtează . Am alergat cat am putut , insa povara asta e grea si din nou m-a condamnat la o lunga așteptare... [...]

marți, 14 octombrie 2014

Unde -i loc de mai bine , nu e timp de pierdut !





O societate sănătoasa trebuie sa aibă la baza si un sistem de învățământ zdravăn . Capabil sa ii ofere individului perspectiva , motivație si bagajul intelectual cu care acesta sa pornească la drum. La propriul drum.

Nu stiu cati, începând cu generația mea, mai sunt dispuși sa isi crească copiii intr-un sistem in care mediocritatea este destinația finala si nu punctul de plecare .
Parca am vrea sa ne dam singuri in cap . Ne lovim acolo unde ne doare mai tare si apoi acoperim rana cu un bandaj superficial . Sperând ca nu se va infecta . Tratam efecte si ignoram cauze.

Știm ca se poate mai bine, mai mult, mai sănătos . Vedem la alții. Dar ne-am obișnuit sa fim spectatori in propriile vieți si parca ne si face plăcere sa vedem cum personajul principal se îndreaptă către un sfârșit dramatic . Ne trezim doar cand personajul asta ne privește in ochi si cu ultima suflare pune întrebarea care întotdeauna vine prea tarziu : "De ce mi-ai pierdut timpul ?" 

vineri, 3 octombrie 2014

Cu camera de garda la resuscitare. Si pana atunci, mai vreau o data la orto ..:)




Avem un sistem medical.. Nu! Greșit . Avem ceva ce seamănă cu un sistem medical. Si ceva-ul asta e de tot rahatul. Pana aici nimic nou.

Sa incep cu începutul ca sa ma fac înțeleasă :)
Ieri.
Primesc de dimineta un mesaj care suna cam asa : " Neata soro! era sa ramai fara mine azi!!! Pup "
Sor'mea .
Știind ca in dotările ei de baza intra amețeala , zăpăceala si aiureala , o întreb degajata (dar ușor suspicioasa ) cu ochii inca întredeschisi ,sorbind din cafea , ce a mai facut de data asta .
"Am avut accident, sunt la spital pentru investigații " . WHAT ?!? Panica !! Fac ochii cat mingiile de tenis, arunc cafeaua, calc pisica in timp ce alerg spre șifonier , sunând deja la taxi , cu o mana ma pieptănam si cu alta ma încălțăm . In 3 minute eram jos așteptând . In alte 10 ajunge si taxiul .Plec spre spital . Ajung la spital .Panica ! Nu dau de ea!

Era la urgente , dar eu nu aveam voie la urgente . Ma cert cu nea Caisă de păzea usa. Eu ca trebuie sa intru , el ca nu se poate !
O sun pe a noastră , imi explica pe unde au trimis-o pentru investigații . Ocolesc spitalul sa ajung acolo . Dau sa intru si aceeasi problema . Nu mai stau sa ma cert cu nea' ii întind 5 lei si trec mai departe . Liniște .
O găsesc . E vie si întreaga . Are 3 julituri si așteaptă la o coada interminabilă ca sa facă o radiografie .O face . Ne întoarcem la camera de garda . Stam la coada. Si daca tot stam ,imi fac curaj s-o întreb cum a reusit ..
Si începe .."eu .îhîîîî ( pornește robinetul de lacrimi si ii da cu sughițuri ) stii stația ? "aham, o stiu ! " ma duceam , ca era autobuzu' îhhîîî ( tot tacâmul ). Imi consumase toate șervețele pe care le aveam in geanta si tot nu reușisem sa aflu exact ce s-a întâmplat .
Iata ce am înțeles :
Se făcea ca a noastră se grăbea sa prindă autobuzul , ca sa nu întârzie la job ,ca i-au promis aia ( nu dam nume ca sa nu facem reclama ) o ditamai statuia 2 pe 2 , fix sub geamul ei, ca sa o admire si ea in pauzele de cafea ( alea de dupa program ) , DĂ PESTE O MASINA . Sau masina peste ea.. ca amândouă erau in mișcare ..
Slava Domnului, niciuna nu avea viteza mare.
Anyway.
Deci eram la camera de garda .
De aici ne trimit la ortopedie . Așteptam vreo 10 minute , rezolvam. ( despre asta mai povestesc la final :D ). Mergem la neuro. Si aici începe distracția :)
Ea cu radiografiile in mana si cu o stiva de hârtii , eu pe langa ea. Nea' paznicu' ( am observat ca erau paznici la fiecare usa.. si multe uși ..) se strâmba la mine si imi zice ca nu prea am voie pe acolo . Adică eu, doar eu. Iau si eu 3 hârtii si o radiografie din cele pe care le căra sor'mea , zâmbesc ironic , ignor ce tocmai mi-a zis si il întreb cum ajungem si noi la neuro ( ca deja ne pierduseram prin labirintul ala ). Stânga , dreapta De doua ori si ati ajuns. Urmăriți linia argintie . Era o dunga pe jos, da' cine a observat -o ?! Mergem dupa indicații : stânga , dreapta si iar dreapta . Si in fata scrie
Mare :RESUSCITARE .Ha ?! Dunga !! Unde-i dunga ? Hai inapoi dupa dunga ! Omu' nostru încurcase stânga cu dreapta ..
Ajungem la neuro . Si așteptam . In fata Nostra : Urgente 1.
Langa Urgente 1, o mămăiță întinsa pe un pat cu roti , cu perfuzie si tot tacâmul. Dupa vreo 20 de minute ajung la concluzia ca femeia era parcată acolo . Nimeni nu o revendica . Dupa alte 10 minute , apare un...cadru medical ?! Asistent, stagiar , dupa fața nu părea a fi rezident . Unu' in uniformă d'aia bleu . Cu o mana se scobea in nas si cu alta isi trăgea pantalonii de undeva .. Asta in timp ce vorbea cu cineva , asa peste umăr si râdea in hohote . Se uita pe fisa femeii , dar nu si la ea. Apoi începe sa tragă patul dupa el intr-un sictir greu de descris in cuvinte .

Noi așteptam . Pe scaunul de langa, un domn de etnie vorbea la telefon si își flutura nervos , prin fata noastră , mana pe care purta mândru o branula . Mai tarziu am înțeles ca ii explica nevesti-si cum sa ajungă acolo . Dupa cateva minute , de dupa colț se aude gălăgie si odata cu ea apare o pirandă escortată de un paznic . Era nevasta ăstuia , ratacita prin spital . Fusese sa fumeze si nu știa sa se mai întoarcă . Adică ea zice ca știa , dar nu o mai lăsau unii sa între . Evident ! Încerca sa între la Resuscitare !!
La câțiva metrii mai încolo , fix pe locul in care staționase vreo 30 de minute bătrânica despre care va povesteam mai sus , se întâlnesc alte doua cadre medicale ( nu am reusit sa imi dau seama care este ierarhia ..) . Astia tot timpul sunt bucuroși sa se vadă . Unul cu bratele pline de fise , celălalt împingea la un cărucior . Iar in cărucior un tătăiță cu perfuzia in poala . Adică punga cu lichid , o ținea in poala .. Dupa ce se satură astia doi de vorbit , ala responsabil cu pacientul zice :" il las si eu aici puțin ca la mine nu am unde".
Si pleaca . La un momentdat am avut senzatia ca l-a uitat acolo pe bietul om, ca nu mai venea . Apare. Tot un zâmbet , si glume deocheate cu o asistenta . Își ia "bagajul" si pleaca mai departe , cu tot cu asistenta :)
Alta asistenta . Tot de dupa colț , se aud hohote de ras, de ziceai ca esti la cinema. Apare asta de râdea ca apucata , uitându-se peste umăr si zice :"hai ca eu te căutam prin fața! Hahaha hîhîhî ". Ala din spatele ei, un domn ce părea respectabil pana sa deschidă gura, ii Răspunde , tot asa râzând pana la epuizare : " iar eu te căutam pe la spate .." Cu accent pe ultimele trei cuvinte .
Eu ma uit la sor'mea , ea la mine. Blocaj !
Mare ti-e grădina Doamne !

Terminam la neuro . Întrebam un paznic in ce directie e Urgente 2 , ca nu aveam voie sa ne plimbam asa de capul nostru pe holurile secției . Ala se uita la mine fix. Vreo 5 secunde . Stiu , pare puțin , dar cand astepti răspunsul la o întrebare al naibi de simpla si in loc de asta , omu' se holbează asa la tine, secundele alea trec mai greu . Clipește de doua ori si zice "stânga si imediat pe dreapta . Aaa, ma gândeam la altceva " . Te gândeai ?! Ii răspund. Nu a prins ironia . Evident :)
Bifam si Urgente 2. Mai trecem pe la receptie pentru o ștampila si gata. Gata 5 ore :) cu de toate si de toți .

Si cum am promis , am lasat desertul pe final :) .
Tipul de la orto  !!
Doamne !! Cu asa doctori , uiti si pentru ce ai venit :)

Deci :)
Dupa atitudine părea a fi cel puțin rezident in ultimul an. Dar m-a derutat outfitul lui :) Nu purta pijamale d'alea albastre, bleu, verzi sau roz cum am tot vazut pe acolo . Ăsta era din alta poveste . Blugi , adidași , geaca de piele maro cu blăniță pe guler . Si gulerul ridicat :)
Foarte puțin ciufulit , bărbierit acum vreo 4-5 zile .Genul ala nearanjat intenționat , dar cu toate intențiile la vedere :) Si puțin arogant . Asa cat sa fie si mai sexy.
Si parca ma încerca o durere in cot .. Adică as fi vrut sa ma încerce . Poate asa imi dispărea zâmbetul ala marca Disney,pe care il afișăm de cate ori ne intersectam . Ufff..

Acum, eu stiu ca daca felul 1 si 2 ti-au lasat un gust amar, nici cel mai dulce desert nu il mai scoate pe bucătar . Si e normal .
Dar asta nu însemna ca nu te poti bucura de el :)


In concluzie , sa fim sanatosi , zic ! :)

PS: despre tipul din fotografie, voi reveni cu un material intreg :D
Ma...inspira? :D Da, asta e cuvantul :))))

miercuri, 1 octombrie 2014

Mentalitati invechite sau minti incuiate?



















Undeva in subsolurile dubioase ale societatii in care existam, se gasesc focare de infectie intelectuala si emotionala. 
Munti intregi de vise si sperante aruncate la gunoi, zac in descompunere asemeni cadavrelor in timpul molimei.
Fostii proprietari , nefericitii aia care au crezut ca doar le amaneteaza, nu se vor trezi niciodata la timp pentru a mai fi fericiti.
Si-au abandonat idealurile cand inca erau prea tinere sa se faca auzite. Le-au abandonat pentru siguranta zilei de maine, pentru ca vocea copilului care cerea de mancare , le rasuna si acum in timpane. Si ar mai facea-o inca odata daca ar avea ocazia... pentru ca alta cale nu le-a fost aratata. Abia si-au permis sa viseze la ce altii au de mult si deja s-a facut dimineata..


Nimeni nu face curatenie acolo. Nimeni nu se apropie. Aproape nimeni nu stie de existenta unui asemenea loc. Dar pe zi ce trece simtim efectele.
Ne crestem copii aici. Ne luptam pentru a le oferi totul . "Tot ce nu am avut noi" spunem. Dar oare asigurandu-le un trai mai mult decat decent, pentru ca si limita asta urca sau coboara odata cu nivelul financiar al fiecaruia , ii pregatim pentru ceea ce ii asteapta? Stim macar ce ii asteapta? Nu am stiut ce ne asteapta nici pe noi..

Dar stim de ce NU mai avem nevoie ! 
Nu mai avem nevoie de mentalitati invechite si minti incuiate ! Minti de maxima siguranta, asemeni penitenciarelor . Minti pazite de conceptii inradacinate in ideologii fanteziste .

Nu mai avem nevoie sa ne mintim singuri. Nu va veni nimeni sa ne scoata din propria mocirla. Nimeni nu ne va face curatenie in propria ograda. Asta este datoria noastra , a fiecaruia !

Iar daca va veni cineva vreodata, inseamna ca decembrie '89 s-a intamplat degeaba !

marți, 30 septembrie 2014

Asa sunt eu !



















Sunt capricioasa , indecisa, emotivă, curioasa, mândră , zgomotoasă , slaba,naiva , aroganta,egoista , artagoasa, infantila uneori .

Am toane , întrebări , dileme , așteptari, emoții, frustrări , o imaginatie bogata, încredere oarba si ma grăbesc sa judec ..faptele , nu oamenii , sau poate si pe ei câteodată.

Mint , sfidez, provoc , tip , ignor, dau ultimatumuri si protestez cand simt nevoia .

Iubesc, arat , cer, astept , analizez , simt orice ..

Ma agit , ma răzgândesc , ma testez , ma pierd , ma găsesc , ma iubesc , ma iert.

Fac greșeli ușoare, grave , constient sau nu , pe unele reușesc sa le indrept , pe altele doar sa le repet , iar despre cele mai multe poate nici nu stiu .

Am primit si am dat lecții . Nu stiu care -i ponderea , nici nu ma interesează sa aflu cati si ce au învățat de la mine,asta trebuie sa ii preocupe pe ei, ma interesează doar ce învăț eu de la ceilalți . 

Asta sunt eu si indiferent de schimbările pe care le fac , suma celor de mai sus ramane constanta :)
Si asta-i doar o parte din ceea ce ma face sa simt ca trăiesc ! 

luni, 29 septembrie 2014

Urăște-ma , ca de iubit n-ai fost in stare!

























Macar acum, la final, arata-mi ca esti in stare si de ceva real.

Așadar, urăște -ma ! Te provoc sa o faci , iti dau si motive. Te ajut ! 

Urăște -ma pentru ca eu inca mai simt ceea ce tu nu mai poti, pentru ca inima mea este vie. A ta este împietrita si tare greu trebuie sa fie sa traiesti asa. 
Urăște-ma ca iti spun asta atat de direct si ca nu te compatimesc. Din contra !

Urăște-ma pentru ca eu pot sa te înțeleg chiar si atunci cand nici tu nu poti sa o faci ! Si cand ai atâta nevoie.. Urăște-ma, pentru ca nu ti-o arat!

Urăște -ma cand ma vezi fericita si îndrăgostită , pentru ca eu reușesc sa tin flacăra aprinsa , indiferent de cate valuri încearcă sa o stingă. Urăște-ma , pentru ca eu sunt in stare si tu nu !

Urăște -ma cand iti zâmbesc , pentru ca zâmbetului meu tu nu ii vei putea răspunde cu un alt zâmbet . Urăște -ma, pentru ca eu pot !

Uraste-ma cand iti amintesti cum te iubeam! Si uraste-ma pentru ca am crezut in minciunile tale! Eu m-am iertat deja..

Urăște -ma cum nu ai mai urat pe nimeni , macar atat daca de iubit nu ai fost in stare !

miercuri, 24 septembrie 2014

Mi-e teama de iubirea ta




Eram frumosi . Eram veseli si ii molipseam pe toți . Fara sa vrem ii duceam in lumea noastră perfecta. Le arătam o bucățică din coltisorul de rai ce devenise casa noastră .
Abia ne mutasem in orașul Iubirii , fix in centru , pe strada Fericirii , numărul 2. Noi doi :) 
Ne bucurăm de nopți de basm iar Diminețile erau cand voiam noi sa fie :) 
Alergam desculta prin iarba umedă si orice directie as fi ales, tot spre tine veneam .

Intr-una din zile , imi beam cafeaua cuibarita in fotoliul meu de piele maro. Purtam doar camasa ta si priveam ploaia . Era zgomotoasă . Tu dormeai linistit in pat, la doar câțiva metrii de mine.
Pentru o clipa am avut senzatia ca nu mai esti acolo si am scăpat cana. S-a spart. Era cana mea preferata! 
Prea ocupată sa strâng cioburile , nu am observat cand ai plecat . Sau nu am vrut..
Am ramas cu o mare pata de cafea pe covor si cu un pat gol. Ah! Si cu cioburile ...

M-am învinovatit mult timp . Mi-am reproșat neatenția . M-am îndoit de alegerile mele si am tot incercat sa găsesc Explicații . In locul tau.
Apoi mi-am spus ca te-ai speriat . Si te-am înțeles . Intr-un fel absurd inca ma mai agățam de cuvintele tale . De la inceput .
Te-am așteptat . Convinsa fiind ca este singura soluție . Iar acesta este doar un obstacol . Si a fost . Unul greu. Si lung. Pentru ca in timp ce eu așteptam , tu iti evaluai Opțiunile :)

Dar te-ai intors cand le-ai epuizat :)
Si m-ai gasit la fel . Aparent la fel . Cu bratele deschise ,  dar amortite de atâta așteptare . Cu ochii umezi , dar incapabili sa mai verse o lacrima in plus. Cu același zâmbet , doar ca acum era înghețat si puțin sinistru .
Mi-ai spus ca ma iubesti . Si am crezut ca asta asteptam . Dar nu stiu cum, privind in gol , m-am trezit spunand "Mi-e teama de iubirea ta " . Abia atunci am inteles de ce..

Pentru ca vezi tu, pata de cafea se spală . Golul se umple . Dar cioburile . Chiar de le vei lipi , din cana aceea nu voi mai bea niciodată cafea . Mereu imi va fi teama ca se va sparge iar ..

Ai reusit vreodata sa vezi dincolo de frumusetea ei?














Cand zambeste , in jurul sau, totul pare sa se desfasoare in slow motion. Nu-ti poti dezlipi privirea din directia ei si oricat de penibil ai impresia ca esti, nu au trecut decat 5 secunde. Tu crezi ca stai asa de minute bune. 
Are ochii mari si un chip luminos. Iar zambetul acela despre care vorbeam mai sus, nu are legatura doar cu buzele. Ea zambeste cu toata fata. Si totusi...
Din cand in cand, o suvita rebela ii mai aluneca pe obraji. O indeparteaza cu un gest cat se poate de natural, dar pentru tine este cel putin provocator. Iti faci scenarii. Crezi ca o face intentionat, dar ea nici nu stie ca esti acolo.

O dezbraci din priviri dar parca ai vrea sa pui si mana.  Ai vrea sa ii auzi vocea mai de aproape. Aproape de urechea ta. Ai vrea sa ii auzi vocea chiar si cu buzele. Sa ii simti respiratia si sa vezi cum trage aer in piept. Sa ii saruti umarul in timp ce se priveste in oglinda si sa ii inchizi fermoarul vreunei rochii. Mai degraba ti-ai dori sa il deschizi. Din nou :) 

Sa nu crezi ca esti singurul care o vede asa. Sunt multi. Uita-te in jurul tau. S-ar putea sa va recunoasteti dupa zambetul tamp. Si dupa faptul ca roiti in jurul ei , dar ramaneti in umbra. Insa tu ai un avantaj si esti constient de el. Oare...? :)

Cine este fata al carei zambet ingheata timpul ?  Ii stii povestea?
De ce ii lipseste sclipirea din ochi? Cine i-a furat-o? 
Si mai ales, de ce nu ti-ai pus niciodata intrebarile astea? :)

marți, 23 septembrie 2014

De azi ma las de tine !

















Astazi este ultima zi in care te iubesc , ultima in care mai sper si ultima in care mai vars lacrimi pt tine. 
La fel ca si tutunul , nu imi oferi nimic , doar ma consumi . Irosesc energie buna intr-o directie gresita . Tu esti direcția mea gresita .

Asa ca, de azi ma las de tine ! Si vreau sa ma las cu totul , nu treptat. Începând de maine , numele tau imi va fi străin , la fel si chipul . Vocea ta devine muta urechilor mele , iar privirea ta, de vei avea vreodată curajul sa o ridici din pământ in prezenta mea, va fi ignorata .

Cuvintele tale se vor lovi de zidul indiferentei mele, un zid la care ai pus cărămidă peste cărămidă , nu inainte de a-i face o fundație solida.
Prezenta ta va fi la fel de dorita precum furtuna in ape linistite .
Iubirea ta , cand vei capăta curajul de a o trai si de a ti-o asuma , nu va mai găsi ecou aici. 

Pentru ca ziua in care tu te vei trezi , va fi departe tare de cea in care te-am iubit pentru ultima data, cea in care m-am lasat de tine , chiar daca aceea a fost prima zi in care am încetat sa mai trăiesc . De atunci doar exist ..

miercuri, 17 septembrie 2014

De ce am nevoie de tine ?


Am știut răspunsul abia atunci cand ai plecat . Abia atunci cand te-am privit in ochi si am vazut cum te înstrăinezi.Abia atunci am știut de ce am nevoie de tine.

Nu te-am căutat niciodată . Nu știam ca exiști  si nici ca am nevoie de tine. Nu aveam . Existența mea imi era suficientă . Aveam idealuri , visam , imi doream , speram . Știam ca va veni o zi in care toate eforturile mele vor fi răsplătite .  Eram fericita in felul meu . Unul pe care acum nu il mai recunosc.
Credeam ca iubesc. Tot in felul meu. Desi simteam ca pot mai mult . Dar pentru moment ofeream tot ceea ce aveam .
De ce as fi avut nevoie de tine?  Cine  erai tu? Si ce treaba aveam eu cu tine ?
Întrebările astea au căpătat sens mai tarziu . Prea tarziu .

Între timp , ai intrat in viața mea si ai dat sens existentei mele. Unul nou.
Fericirea de pana atunci paleste in fata celei pe cate tu ma învatai sa o primesc . Asta era adevărata fericire.
Iubirea? Hmm, pentru prima data iubeam cu toată fiinta. Pe tine .
Te respiram si simteam cum imi inunzi trupul si sufletul . Te priveam si imi doream sa te privesc toată viața . Cand imi spuneai "iubita mea"      , ma învadau fiori de fericire.
Nu aveam termen de comparație si chiar de as fi avut , nu mi-as fi permis. Era sublim ! Sacru si profan in același timp . Vis si realitate contopite in dorința si pasiune . O redescoperire de sine . La nesfârșit. Magic si totusi obișnuit .

A fost ! Intr-o clipa  totul s-a schimbat . Fericirea s-a transformat in durere, visul in cosmar si iubirea in nimic. Este ca si cum doar as fi intors privirea pentru cateva secunde  si tu ai dispărut . Dar erai tot acolo . Fizic . Erai același chip , dar gol pe dinăuntru . In zadar as fi încercat sa te intorc din drum , sa te tin langa mine.  Pentru ca ce ne-a unit dintotdeauna a fost tocmai libertatea asta de a ne alege reciproc , iar si iar...
Libertatea de a ne întoarce acolo , desi nu am plecat niciodată. Si libertatea de a ne dărui fara sa ne fi cerut .

Asa ca , da! Abia atunci am știut de ce am nevoie de tine.  Pentru ca am nevoie de mine ! Pentru ca ai creat un soi se dependentă de propria-mi persoana . Mi-e dor de mine fericita , mi-e dor de zâmbetul meu.
De ce am nevoie de tine ? Ca sa trăiesc ! Căci pana sa te stiu , doar am existat ..iar acum nu imi mai este de-ajuns !

marți, 16 septembrie 2014

Te sun eu in 5 minute ?

Replica asta a fost inventata de un bărbat extrem de ocupat . Asa cum sunt mai toți bărbații de altfel .
Nu de unul care doar vrea sa scape de tine ! Nu !
Nimeni nu se așteaptă  sa suni chiar in 5 minute . Stim ca la unii minutul dureaza mai mult, sa zicem ...vreo 30 de minute . Dar chiar si asa , dupa 150 de minute (5 x 30 ), adică 5 minute de-ale tale , ar fi frumos sa suni inapoi . Frumos si politicos . Poate si la sfârșitul programului . Si maine ar fi drăguț , nu ideal, dar drăguț .
Chiar si un "nu am avut timp sa te sun" pare mai credibil daca o spui cand suni tu inapoi .
Pentru ca daca nu o faci deloc si o lași tot pe ea sa te caute si a doua oară, ii confirmi ca nu te poti ridica la Înălțimea Așteptărilor ei si doar o faci sa isi piarda timpul , care by the way , este pretios .

Incomplet













Sunt prea obosita sa mai încerc , prea obosita sa mai sper si prea obosita sa mai astept ..
Am prea multe răni care inca nu s-au închis si din ce in ce mai multe visuri imi mor in brate . 
Speranțele se sting si ele, asemeni frunzelor smulse din copaci ,de vânturile târzii ale toamnei .
Vad iubirea prea greu de gasit si fericirea imposibil de atins. 
Fac un pas inapoi si privesc poza de ansamblu . Nu este nicio poza! Sunt doar frânturi . De suflet, de visuri, de speranțe , de așteptari , de noi. Niciunul dintre noi nu mai este întreg . Si fiecare încearcă sa existe asa, cu sufletul mutilat . Cu inima incompleta , asemeni unui puzzle pe care celalat  l-a stricat atunci cand a plecat, iar tu , din cand in cand , mai gasesti cate o piesa si o pui in buzunar. Incerci. Si astepti . Astepti sa le gasesti pe toate si speri ca va apărea cineva , cândva ,care ti le va lipi inapoi .
Apoi iti amintești ..
Iti amintești ca esti prea obosit sa mai încerci , sa mai speri, sa mai astepti..

marți, 9 septembrie 2014

Cat te-am iubit
























Te-as urî de as putea,
Te-as urî cat te-am iubit.
Si as putea, de as avea
Forța sa neg ce am simtit.

Din suflet mi te-as alunga
Lăsându-l greu si pustiit,
Cum a ramas in urma ta
Inima ce te -a iubit.

Din minte chipul sa ti-l șterg ,
Iubirea ta sa n-o doresc.
Pe drumul meu sa-nvat sa merg
Dorința sa mi o stăpânesc .

Iar vocea ta ce o iubeam odinioară ,
Si dragi cuvintele ce le rostesti,
Sa fie mute pentru prima oară
Urechilor , cand imi Vorbești .

A fost odata între noi
Un vis frumos , părea real .
Dar cum iubirea cere doi,
Tu ai decis sa pui final .

sâmbătă, 6 septembrie 2014

Just OPEN your eyes !


De cele mai multe ori ne plângem de mila si avem senzatia ca trăim o drama cotidiană , ca viața e nedreapta si ca alții au mai mult, o duc mai bine ,sunt mai fericiti ..
Uitam sa ne mai bucurăm de lucrurile simple si nu mai trăim fericirea de a spune si de a face ceea ce simțim ..
Suntem prizonierii propriei mentalitati si victimele propriilor acțiuni ,insa ne place sa ne identificam cu imaginea de victima si emitem ipoteze despre nimic..
Ne complicam viața, pentru ca apoi sa ne dorim lucruri simple..
Renunțam la iubire pentru ca apoi sa mutam muntii din loc pentru a o redobandi.
Tăcem atunci cand ar trebui sa vorbim si apoi ne întrebam de ce nu suntem înțelesi.
Alergam dupa bani si putere chiar daca in goana asta nebuna renunțam la tot ceea ce ne defineste ca indivizi, ca Oameni..
Alegem sa prețuim obiectele si sa folosim oamenii .
Ii criticam pe ceilalți, si fara sa ne dam seama ajungem sa ii imitam, criticam sistemul , dar facem parte din el!
Nu suntem Conștienți ca, spre deosebire de multi alții, noua nu ni s-a negat dreptul de a creste, de a merge la școala, de a munci, de a iubi, de a rade, de a ne plimba prin parc, de a merge la petreceri cu prietenii, de a cânta, de a visa, de a trai...

joi, 4 septembrie 2014

din amintiri..















Rătăcești in lume, fara scop .
Privești in urma si alegi
Sa spui adio  ,desi doare.
Si speri ca poate o sa-ntelegi
Cândva , de ce e umbra si nu soare
In viața ta.

Alergi grăbit spre noi iubiri,
Cu un suflet mult prea obosit
Sa mai trăiască doar din amintiri,
Departe de tot ce-a iubit ..