Asa sunt eu !

Sunt capricioasa , indecisa, emotivă, curioasa, mândră , zgomotoasă , slaba,naiva , aroganta,egoista , artagoasa, infantila uneori .

Am toane , întrebări , dileme , așteptari, emoții, frustrări , o imaginatie bogata, încredere oarba si ma grăbesc sa judec ..faptele , nu oamenii , sau poate si pe ei câteodată.

Mint , sfidez, provoc , tip , ignor, dau ultimatumuri si protestez cand simt nevoia .

Iubesc, arat , cer, astept , analizez , simt orice ..

Ma agit , ma răzgândesc , ma testez , ma pierd , ma găsesc , ma iubesc , ma iert.

Fac greșeli ușoare, grave , constient sau nu , pe unele reușesc sa le indrept , pe altele doar sa le repet , iar despre cele mai multe poate nici nu stiu .

Am primit si am dat lecții . Nu stiu care -i ponderea , nici nu ma interesează sa aflu cati si ce au învățat de la mine,asta trebuie sa ii preocupe pe ei, ma interesează doar ce învăț eu de la ceilalți . 

Asta sunt eu si indiferent de schimbările pe care le fac , suma celor de mai sus ramane constanta :)
Si asta-i doar o parte din ceea ce ma face sa simt ca trăiesc ! 

Urăște-ma , ca de iubit n-ai fost in stare!

Macar acum, la final, arata-mi ca esti in stare si de ceva real.

Așadar, urăște -ma ! Te provoc sa o faci , iti dau si motive. Te ajut ! 

Urăște -ma pentru ca eu inca mai simt ceea ce tu nu mai poti, pentru ca inima mea este vie. A ta este împietrita si tare greu trebuie sa fie sa traiesti asa. 

Urăște-ma ca iti spun asta atat de direct si ca nu te compatimesc. Din contra !

Urăște-ma pentru ca eu pot sa te înțeleg chiar si atunci cand nici tu nu poti sa o faci ! Si cand ai atâta nevoie.. Urăște-ma, pentru ca nu ti-o arat!

Urăște -ma cand ma vezi fericita si îndrăgostită , pentru ca eu reușesc sa tin flacăra aprinsa , indiferent de cate valuri încearcă sa o stingă. Urăște-ma , pentru ca eu sunt in stare si tu nu !

Urăște -ma cand iti zâmbesc , pentru ca zâmbetului meu tu nu ii vei putea răspunde cu un alt zâmbet . Urăște -ma, pentru ca eu pot !

Uraste-ma cand iti amintesti cum te iubeam! Si uraste-ma pentru ca am crezut in minciunile tale! Eu m-am iertat deja..

Urăște -ma cum nu ai mai urat pe nimeni , macar atat daca de iubit nu ai fost in stare !

Mi-e teama de iubirea ta

Eram frumosi . Eram veseli si ii molipseam pe toți . Fara sa vrem ii duceam in lumea noastră perfecta. Le arătam o bucățică din coltisorul de rai ce devenise casa noastră .
Abia ne mutasem in orașul Iubirii , fix in centru , pe strada Fericirii , numărul 2. Noi doi :) 
Ne bucurăm de nopți de basm iar Diminețile erau cand voiam noi sa fie :) 
Alergam desculta prin iarba umedă si orice directie as fi ales, tot spre tine veneam .

Intr-una din zile , imi beam cafeaua cuibarita in fotoliul meu de piele maro. Purtam doar camasa ta si priveam ploaia . Era zgomotoasă . Tu dormeai linistit in pat, la doar câțiva metrii de mine.
Pentru o clipa am avut senzatia ca nu mai esti acolo si am scăpat cana. S-a spart. Era cana mea preferata! 
Prea ocupată sa strâng cioburile , nu am observat cand ai plecat . Sau nu am vrut..
Am ramas cu o mare pata de cafea pe covor si cu un pat gol. Ah! Si cu cioburile ...

M-am învinovatit mult timp . Mi-am reproșat neatenția . M-am îndoit de alegerile mele si am tot incercat sa găsesc Explicații . In locul tau.
Apoi mi-am spus ca te-ai speriat . Si te-am înțeles . Intr-un fel absurd inca ma mai agățam de cuvintele tale . De la inceput .
Te-am așteptat . Convinsa fiind ca este singura soluție . Iar acesta este doar un obstacol . Si a fost . Unul greu. Si lung. Pentru ca in timp ce eu așteptam , tu iti evaluai Opțiunile :)

Dar te-ai intors cand le-ai epuizat :)
Si m-ai gasit la fel . Aparent la fel . Cu bratele deschise ,  dar amortite de atâta așteptare . Cu ochii umezi , dar incapabili sa mai verse o lacrima in plus. Cu același zâmbet , doar ca acum era înghețat si puțin sinistru .
Mi-ai spus ca ma iubesti . Si am crezut ca asta asteptam . Dar nu stiu cum, privind in gol , m-am trezit spunand "Mi-e teama de iubirea ta " . Abia atunci am inteles de ce..

Pentru ca vezi tu, pata de cafea se spală . Golul se umple . Dar cioburile . Chiar de le vei lipi , din cana aceea nu voi mai bea niciodată cafea . Mereu imi va fi teama ca se va sparge iar ..

Ai reusit vreodata sa vezi dincolo de frumusetea ei?

Cand zambeste , in jurul sau, totul pare sa se desfasoare in slow motion. Nu-ti poti dezlipi privirea din directia ei si oricat de penibil ai impresia ca esti, nu au trecut decat 5 secunde. Tu crezi ca stai asa de minute bune. 

Are ochii mari si un chip luminos. Iar zambetul acela despre care vorbeam mai sus, nu are legatura doar cu buzele. Ea zambeste cu toata fata. Si totusi...

Din cand in cand, o suvita rebela ii mai aluneca pe obraji. O indeparteaza cu un gest cat se poate de natural, dar pentru tine este cel putin provocator. Iti faci scenarii. Crezi ca o face intentionat, dar ea nici nu stie ca esti acolo.

O dezbraci din priviri dar parca ai vrea sa pui si mana.  Ai vrea sa ii auzi vocea mai de aproape. Aproape de urechea ta. Ai vrea sa ii auzi vocea chiar si cu buzele. Sa ii simti respiratia si sa vezi cum trage aer in piept. Sa ii saruti umarul in timp ce se priveste in oglinda si sa ii inchizi fermoarul vreunei rochii. Mai degraba ti-ai dori sa il deschizi. Din nou :) 

Sa nu crezi ca esti singurul care o vede asa. Sunt multi. Uita-te in jurul tau. S-ar putea sa va recunoasteti dupa zambetul tamp. Si dupa faptul ca roiti in jurul ei , dar ramaneti in umbra. Insa tu ai un avantaj si esti constient de el. Oare...? :)

Cine este fata al carei zambet ingheata timpul ?  Ii stii povestea?

De ce ii lipseste sclipirea din ochi? Cine i-a furat-o? 

Si mai ales, de ce nu ti-ai pus niciodata intrebarile astea? :)

De azi ma las de tine !

Astazi este ultima zi in care te iubesc , ultima in care mai sper si ultima in care mai vars lacrimi pt tine. 
La fel ca si tutunul , nu imi oferi nimic , doar ma consumi . Irosesc energie buna intr-o directie gresita . Tu esti direcția mea gresita .

Asa ca, de azi ma las de tine ! Si vreau sa ma las cu totul , nu treptat. Începând de maine , numele tau imi va fi străin , la fel si chipul . Vocea ta devine muta urechilor mele , iar privirea ta, de vei avea vreodată curajul sa o ridici din pământ in prezenta mea, va fi ignorata .

Cuvintele tale se vor lovi de zidul indiferentei mele, un zid la care ai pus cărămidă peste cărămidă , nu inainte de a-i face o fundație solida.
Prezenta ta va fi la fel de dorita precum furtuna in ape linistite .
Iubirea ta , cand vei capăta curajul de a o trai si de a ti-o asuma , nu va mai găsi ecou aici. 

Pentru ca ziua in care tu te vei trezi , va fi departe tare de cea in care te-am iubit pentru ultima data, cea in care m-am lasat de tine , chiar daca aceea a fost prima zi in care am încetat sa mai trăiesc . De atunci doar exist ..

De ce am nevoie de tine ?

Am știut răspunsul abia atunci cand ai plecat . Abia atunci cand te-am privit in ochi si am vazut cum te înstrăinezi.Abia atunci am știut de ce am nevoie de tine.

Nu te-am căutat niciodată . Nu știam ca exiști  si nici ca am nevoie de tine. Nu aveam . Existența mea imi era suficientă . Aveam idealuri , visam , imi doream , speram . Știam ca va veni o zi in care toate eforturile mele vor fi răsplătite .  Eram fericita in felul meu . Unul pe care acum nu il mai recunosc.
Credeam ca iubesc. Tot in felul meu. Desi simteam ca pot mai mult . Dar pentru moment ofeream tot ceea ce aveam .
De ce as fi avut nevoie de tine?  Cine  erai tu? Si ce treaba aveam eu cu tine ?
Întrebările astea au căpătat sens mai tarziu . Prea tarziu .

Între timp , ai intrat in viața mea si ai dat sens existentei mele. Unul nou.
Fericirea de pana atunci paleste in fata celei pe cate tu ma învatai sa o primesc . Asta era adevărata fericire.
Iubirea? Hmm, pentru prima data iubeam cu toată fiinta. Pe tine .
Te respiram si simteam cum imi inunzi trupul si sufletul . Te priveam si imi doream sa te privesc toată viața . Cand imi spuneai "iubita mea"      , ma învadau fiori de fericire.
Nu aveam termen de comparație si chiar de as fi avut , nu mi-as fi permis. Era sublim ! Sacru si profan in același timp . Vis si realitate contopite in dorința si pasiune . O redescoperire de sine . La nesfârșit. Magic si totusi obișnuit .

A fost ! Intr-o clipa  totul s-a schimbat . Fericirea s-a transformat in durere, visul in cosmar si iubirea in nimic. Este ca si cum doar as fi intors privirea pentru cateva secunde  si tu ai dispărut . Dar erai tot acolo . Fizic . Erai același chip , dar gol pe dinăuntru . In zadar as fi încercat sa te intorc din drum , sa te tin langa mine.  Pentru ca ce ne-a unit dintotdeauna a fost tocmai libertatea asta de a ne alege reciproc , iar si iar...
Libertatea de a ne întoarce acolo , desi nu am plecat niciodată. Si libertatea de a ne dărui fara sa ne fi cerut .

Asa ca , da! Abia atunci am știut de ce am nevoie de tine.  Pentru ca am nevoie de mine ! Pentru ca ai creat un soi se dependentă de propria-mi persoana . Mi-e dor de mine fericita , mi-e dor de zâmbetul meu.
De ce am nevoie de tine ? Ca sa trăiesc ! Căci pana sa te stiu , doar am existat ..iar acum nu imi mai este de-ajuns !

Te sun eu in 5 minute ?

Replica asta a fost inventata de un bărbat extrem de ocupat . Asa cum sunt mai toți bărbații de altfel .
Nu de unul care doar vrea sa scape de tine ! Nu !
Nimeni nu se așteaptă  sa suni chiar in 5 minute . Stim ca la unii minutul dureaza mai mult, sa zicem ...vreo 30 de minute . Dar chiar si asa , dupa 150 de minute (5 x 30 ), adică 5 minute de-ale tale , ar fi frumos sa suni inapoi . Frumos si politicos . Poate si la sfârșitul programului . Si maine ar fi drăguț , nu ideal, dar drăguț .
Chiar si un "nu am avut timp sa te sun" pare mai credibil daca o spui cand suni tu inapoi .
Pentru ca daca nu o faci deloc si o lași tot pe ea sa te caute si a doua oară, ii confirmi ca nu te poti ridica la Înălțimea Așteptărilor ei si doar o faci sa isi piarda timpul , care by the way , este pretios .

Incomplet

Sunt prea obosita sa mai încerc , prea obosita sa mai sper si prea obosita sa mai astept ..
Am prea multe răni care inca nu s-au închis si din ce in ce mai multe visuri imi mor in brate . 
Speranțele se sting si ele, asemeni frunzelor smulse din copaci ,de vânturile târzii ale toamnei .
Vad iubirea prea greu de gasit si fericirea imposibil de atins. 
Fac un pas inapoi si privesc poza de ansamblu . Nu este nicio poza! Sunt doar frânturi . De suflet, de visuri, de speranțe , de așteptari , de noi. Niciunul dintre noi nu mai este întreg . Si fiecare încearcă sa existe asa, cu sufletul mutilat . Cu inima incompleta , asemeni unui puzzle pe care celalat  l-a stricat atunci cand a plecat, iar tu , din cand in cand , mai gasesti cate o piesa si o pui in buzunar. Incerci. Si astepti . Astepti sa le gasesti pe toate si speri ca va apărea cineva , cândva ,care ti le va lipi inapoi .
Apoi iti amintești ..
Iti amintești ca esti prea obosit sa mai încerci , sa mai speri, sa mai astepti..

Cat te-am iubit

Te-as urî de as putea,
Te-as urî cat te-am iubit.
Si as putea, de as avea
Forța sa neg ce am simtit.

Din suflet mi te-as alunga
Lăsându-l greu si pustiit,
Cum a ramas in urma ta
Inima ce te -a iubit.

Din minte chipul sa ti-l șterg ,
Iubirea ta sa n-o doresc.
Pe drumul meu sa-nvat sa merg
Dorința sa mi o stăpânesc .

Iar vocea ta ce o iubeam odinioară ,
Si dragi cuvintele ce le rostesti,
Sa fie mute pentru prima oară
Urechilor , cand imi Vorbești .

A fost odata între noi
Un vis frumos , părea real .
Dar cum iubirea cere doi,
Tu ai decis sa pui final .

Just OPEN your eyes !

De cele mai multe ori ne plângem de mila si avem senzatia ca trăim o drama cotidiană , ca viața e nedreapta si ca alții au mai mult, o duc mai bine ,sunt mai fericiti ..
Uitam sa ne mai bucurăm de lucrurile simple si nu mai trăim fericirea de a spune si de a face ceea ce simțim ..
Suntem prizonierii propriei mentalitati si victimele propriilor acțiuni ,insa ne place sa ne identificam cu imaginea de victima si emitem ipoteze despre nimic..
Ne complicam viața, pentru ca apoi sa ne dorim lucruri simple..
Renunțam la iubire pentru ca apoi sa mutam muntii din loc pentru a o redobandi.
Tăcem atunci cand ar trebui sa vorbim si apoi ne întrebam de ce nu suntem înțelesi.
Alergam dupa bani si putere chiar daca in goana asta nebuna renunțam la tot ceea ce ne defineste ca indivizi, ca Oameni..
Alegem sa prețuim obiectele si sa folosim oamenii .
Ii criticam pe ceilalți, si fara sa ne dam seama ajungem sa ii imitam, criticam sistemul , dar facem parte din el!
Nu suntem Conștienți ca, spre deosebire de multi alții, noua nu ni s-a negat dreptul de a creste, de a merge la școala, de a munci, de a iubi, de a rade, de a ne plimba prin parc, de a merge la petreceri cu prietenii, de a cânta, de a visa, de a trai...

din amintiri..

Rătăcești in lume, fara scop .
Privești in urma si alegi
Sa spui adio  ,desi doare.
Si speri ca poate o sa-ntelegi
Cândva , de ce e umbra si nu soare
In viața ta.

Alergi grăbit spre noi iubiri,
Cu un suflet mult prea obosit
Sa mai trăiască doar din amintiri,
Departe de tot ce-a iubit ..

Pune-te in locul meu, nu langa mine !

Tu ! Cel care ma judeci , cel care ma urmărești si analizezi fiecare pas pe care il fac , chiar si cel pe care nu il fac . Tu ,care imi cataloghezi acțiunile si imi pui eticheta in funcție de propriul sistem de valori ( pe care , apropo , nu imi permit sa-l judec ) si tot tu , cel care iti permiti sa imi spui cum ar trebui sa procedez 
Ce-ar fi sa te ridici din scaunul observatorului si sa încerci sa fii eu pentru o zi ! Ia vezi , daca poti sa imi pui tu ordine in viața ! Si sa imi spui daca de aici , din arena , lucrurile mai par atat se simple cum le vedeai din loja :)
Si daca dupa o zi de " eu" , te gasesti la fel de "tu" , cel de dinainte , înseamnă ca întrebările mele despre tine, si-au găsit răspunsul.. ;) Iar răspunsurile tale inca mai aleargă in căutarea întrebărilor potrivite .