Pierdută

[...] Alerg spre inainte fara sa fi trecut pe aici. Ma îndrept spre acolo cu ochii închiși . Daca ii deschid s-ar putea sa nu mai plec. Am atâtea de facut si nu am cand.. Chiar si timpul imi cere timp si ii răspund nervoasa ca eu nu ii cer iubire. Intr-un colț de camera întunecat , sub un maldăr de haine murdare si printre alte amintiri sângerânde , am aruncat si amintirea ta. Cumva mi-a fost mila sa o las stingheră in alt colț ... Mi-a fost mila,auzi? :)) de amintirea ta. Stii ce înseamnă asta, nu? Nu? Nici eu.. Cred ca am mai pierdut un tren. Iar m-am trezit pe peron privindu-l cum se îndepărtează . Am alergat cat am putut , insa povara asta e grea si din nou m-a condamnat la o lunga așteptare... [...]