vineri, 26 decembrie 2014

Ca in oglinda de la Tulcea


- Ma iubesti ?
- Te iubesc , A. mea ! Te iubesc , ca si cum pentru asta m-as fi născut !
[...]

Tulcea a fost printre ultimele , si e memorabila .
Cumva anunța finalul prin însăși simetria perfecta a lucrurilor .
Sfarșit de Septembrie . Seara lui 29 ne găsește la Passo Doble, restaurantul de langa hotel.
Aveam atâtea emoții ca nu reușeam sa leg doua cuvinte .
Ma privea de-a dreptul fascinat de stângăcia cu care incercam sa ascund acest lucru si avea o plăcere nebuna sa ma tachineze. Probabil nici nu bănuia ca a mea era si mai nebuna , de il lăsam sa o facă.
Puzzle -ul pe care il construiam din priviri începea sa prindă contur . Forma finala aveam sa i-o dam mai tarziu ..
- Care este cel mai mare vis al tau ?
Un singur răspuns aveam in minte . Dar nu l -am verbalizat. Am preferat sa ii ofer unul generic , adevărat , insa nu cel pe care il aștepta .
Aveam senzatia ca visul meu se concretiza atunci , in clipa aia si m -am grăbit sa imi trăiesc prezentul .
L -am întrebat același lucru si mi -a răspuns la fel de grăbit. Știam amândoi cum avea sa se încheie seara , dar ce nu știam era ca nu se va mai repeta .
Ne -am propus sa fie ultima tigara . Mai mult eu, pentru ca el fuma doar la ocazii speciale . :) Adică atunci cand era cu mine. Se mintea frumos .

Multe s-au promis , si mai multe s-au visat , iar dorința ne era stăpână.
Un foc viu ardea in fiecare , mistuind orice urma de îndoiala . Imposibilul era sfidat iar soarta tocmai fusese provocată .
N-aveam sa câștigam , era firesc. Ne aruncasem intr -o lupta inegala iar pasiunea isi cerea tributul .
Desene imaginare pe asfaltul copilăriei , povesti cu domnițe frumoase si marinari îndrăgostiți , mări învolburate ce le stau in cale si suflete pereche ce s-au alergat din alte vieți ...

Tot ce a ramas au fost cateva cuvinte puse pe -o hârtie , la masa din colț langa geam , in timp ce așteptam pizzele comandate...
Părea a fi o declarație , scrisă cu sufletul si semnată cu dragoste . Asa a fost la vremea aceea. Timpul avea sa il contrazică pe subsemnat :)
Mai mult de atât, tot el, timpul , urma sa ii șteargă din memorie si imaginea aceea ... Imaginea din oglinda de la Tulcea :)

marți, 23 decembrie 2014

Nu stiu .Nu mai sunt



Acolo unde cândva erai soarele si nu doar străluceai in ochii lui, dar ii încălzeai si inima îngheață de atâta amar de vreme , convins fiind pana atunci , ca nu va mai putea iubi , acum esti doar un fir de praf ce timpul l -a asezat forțat peste amintirile ce le -a uitat deja.

Existenta nu implica importanță. Din contra. Uneori te gasesti in poziția de a o tolera :)
Nici frecventa cu care obișnuiai sa spui un " te iubesc " nu trebuie confundata cu intensitatea simțirii acestuia , cuvintele cu faptele , prezenta cu intenția , a fi cu a nu fi ...
In ce moment ai încetat sa mai fii ? Iti amintesti ? Unde , pe drumul spre tine , te-ai rătăcit ? Ai macar idee ca înstrăinarea asta de tine însuți este otrava pentru suflet ?

Mai stii că eram ? :) Si orice completare a celor de dinainte ,era de prisos ...
Te urăsc pentru ca m -ai lasat sa fiu si te iubesc pentru ca nu mai sunt .
Am fost atat de eu pentru o vreme si apoi am dispărut . M -ai luat cu tine cand ai plecat si am ramas pustie . Fara mine aici , totul imi este străin.
Nu am crezut vreodată ca voi fi straina de mine. Este cea mai dezolanta imagine .
Chiar asa, tu cum mai esti ?

luni, 15 decembrie 2014

Pe Strada Fericirii nr 11, va rog !



Tocmai terminasem de zugrăvit in minte imaginea perfecta a vieții pe care urma sa o trăiesc .
Naiva de mine ! Credeam ca lumea e a mea si așteptam sa mi se așeze la picioare .
Trecusem puțin de 20 si dupa Criza schimbării prefixului , care a durat fix 3 minute si in care mi -a trecut prin fata ochilor minții toată viata ( cea netrăita), am plonjat in extrema cealaltă .
Cine , eu?! Normal ca pot! Ce ? Orice ! Cum adică " cum" ?! Lasa ca ai sa vezi !
Habar nu aveam care imi erau limitele si nu ar fi fost de condamnat sa nu stiu , dar faptul ca le poziționam undeva prea sus devenise periculos .

Provocările veneau din orice si falsa impresie ca le pot face fata imi alimenta o încredere oarba in ceva ce nici nu începusem sa construiesc.

Eram niste copii ! Doar Niste copii . Eu si visurile mele mult prea tinere , necoapte inca si născute dintr -o idila mai veche ce o avusesem cu speranța .
Efectul nu a fost niciodată imediat . Întârzierea apariției reacțiunii era înțeleasă greșit , ba mai mult , nici nu se asocia acțiunii .

Mi-e dor de ea câteodată . In naivitatea sa, emana o inocență fermecător de vie, expusă ca o frunza in bătaia vântului. Si se bucura de orice ploaie , știind ca soarele urmează sa apăra .

Acum, ploaia o mai bucura doar pentru ca ii ascunde lacrimile , iar soarele s-a mutat de mult de pe strada ei. Inca se mai gândește daca sa se mute si ea. Da' ce-i atâta de gândit ?!
Împachetează si se urca intr-un taxi.
Pe strada Fericirii nr 11 , va rog !

joi, 11 decembrie 2014

Cu minciuna la plimbare



Se spune ca minciuna are picioare scurte. O fi mignona, cine stie?(retoric)
Tot despre ea se spune ca nu merge departe. Pai cu asa picioare scurte, cine s-ar incumeta sa plece la drum lung? :))

Eu as zice ca e un bumerang ce sfidează legile fizicii , se întoarce cu o forta mai mare decât cea cu care a fost lansat si te lovește peste bot cand nici nu te astepti . Asa ca ai grija unde il pui. Botul .

Da' ce credeai ca se pierde asa in neant ? Ai trimis -o la munca si ramane acolo ? :))
Nu my friend ! Ea are bilet dus-intors si vine cu bagaje . Multe.
S-ar putea sa nu poti tu căra cate iti lasa ea la ușă.
O trimiti goală goluță si ti se întoarce cu tot mall -ul in sacoșe. Plus vreo doua trei prietene mai vechi cu care s-a întâlnit pe acolo .
Vine sa te faca de ras , ca ai exploatat -o , ca ai folosit -o si mai rau de atat , ca esti dependent de ea.

E amanta aia care te cauta noaptea tarziu ,dupa ce te-ai cuibărit in bratele soției . Uf! Urat scenariu . Mai bine nu făceam comparația asta :)) sau mai bine da.
Pentru ca unii nu înțeleg de unde vine laptele pana nu le arati si vaca :))

miercuri, 10 decembrie 2014

Printre altele..



Am asa o atracție inexplicabila spre imposibil si cauze pierdute :)))
De ce nu mi-o fi mie bine cu binele si de ce încerc eu mereu sa salvez planeta cand ea nici nu vrea sa fie salvata , nu pot sa imi explic !
Nu am înțeles niciodată de ce rau se poate face cu forta ,dar bine nu.

Si apoi vine uraganul de întrebări aruncate sub forma de reproș : da' unde erai cand am avut nevoie ?! de ce nu m-ai tras de mâneca daca vedeai ca gresesc ? De ce aia , de ce ailaltă .
Ei, nu mai spune ! Eu unde eram ??
Eram acolo , da' tu n-aveai nevoie ! Ti-am rupt si mâneca , dar nu te-ai clintit . Ce trebuia sa mai fac ? Sa iti rup si mana ?! Si eventual sa te bat cu ea ca sa înțelegi ?! Si in ce lume din universul asta , ala care încerca sa iti deschidă ochii e de vina ca tu preferi sa-i tii închiși ?? Hai sictir , prietene !

Nu menajez orgolii si nici nu pun intrebari din politete.
Am o livada plină de vișini dupa care m-as putea ascunde la nevoie , dar nu !
Eu aleg sa-ti spun ca esti prost daca esti prost si daca insisti sa afli de ce ,iti si demonstrez .
Defect profesional ! Nu suport ipocrizia si-i detest adepții . S-ar putea sa fie reciproca treaba , dar pun pariu ca ipocrizia nu poate sa deteste pe nimeni , iar ai ei sunt prea ocupati cu aprofundarea .

In rest , totul e la fel . Singura constanta e schimbarea , dar asta cred ca o stiați deja ;)
Cheers !


limited edition



I-am spus ca ma analizează prea mult si a dat vina pe zodie .
L-am lasat sa ma analizeze pentru ca trebuia sa înțeleagă . Dar nu i -am spus si ce..
A înțeles greșit . Era previzibil .
Nu l-am contrazis . Si mai previzibil ;))

Am o plăcere nebuna sa ma las dezbracata de cuvinte , prin cuvintele potrivite . Iar el le avea.
Se ducea in direcția gresita , dar nu i-am spus . De ce as fi facut -o ?
Susținea ca nu are nevoie de ajutor . Ca a mai întâlnit el ca mine...:)) really ?? :))
L-as fi întrebat unde dar inca nu era timpul .
Cat tupeu ! :)))
Mi-a spus ca sunt greu de îmblânzit si tocmai asta il stârnește. Am râs si l-am lasat sa creadă ce spune . Avea nevoie .
Diferența dintre greu si imposibil se măsoară doar in încercări eșuate . Asta avea sa afle mai tarziu .


Mi -am aprins o tigara si l -am așteptat . El a crezut ca este cea de dupa , eu i-am spus ca e cea de dinainte :)

luni, 8 decembrie 2014

Fericirea ta. A.Ta




Ma întreb, ai putea sa citesti cuvintele ce inca nu s-au scris ? Sau sa auzi vorbele pe care nu ti le -am mai spus?
Ai simțit vreodată sarutul pe care nu mi-ai mai dat ocazia sa ti-l dau? Dar ultima îmbrățișare ? Nici nu știam ca este ultima, altfel te-as fi strâns mai tare la pieptul meu.
Dar ultimul "te iubesc" ? Ti-l mai amintești ? La fel de sincer ca si primul .. Ca altfel nu ar fi fost ultimul :)

Ce gust are amăgirea ? Te întreb pe tine , pentru ca deja te-ai obișnuit cu ea. Eu am cunoscut multe,mai puțin amăgire . Macar am fost sincera cu mine, chiar si cu riscul de a trai totul cu o luciditate viu înrădăcinata intr-o conștiința prea cruda inca.

Of ! Copil prost ce esti! Ai senzatia ca daca ti-ai strans jucăriile si ai plecat , s-a rezolvat problema ?! Ai intors spatele realității si te astepti ca ea sa dispară ...
Crezi ca daca închizi ochii si numeri pana la 10 , lucrurile vor reveni la normal si vei fi din nou același tu de dinaintea mea?!
Gues what ? Au incercat -o si alții înaintea ta. Nu funcționează .
Bucăți din tine au ramas aici , iar drumul, desi ai prefera sa il uiti , este pavat cu amintiri , dorințe , visuri si promisiuni înecate acum intr-o mare de temeri, deznădejde si resemnare .
Pana si curajul de a privi inainte iti este străin , copil prost !

Te-ai jucat cu fericirea si ai stricat-o . Ai scapat-o printre degete si ai privit cum se destrama, fara sa clipesti macar.
Acum, învață sa iti construiești alta , vei avea nevoie !
Si maturizează -te , ai trecut de mult de anii copilăriei !

vineri, 5 decembrie 2014

The best of you !




Te -am pierdut ca sa ma gasesti.
Te-am uitat ca sa ma afli si te-am avut ca sa ma iubesti . Aiurea ! Ai facut ce ai vrut si m-ai lasat sa cred ca asta imi doresc .

Am vrut sa iti vând amintirea la anticariat .
Ma așteptam sa nu valoreze prea mult , desi era de colecție . Dar s-a dovedit a fi o colecție proasta .
Nici macar nu am negociat , imi cunoșteam marfa si nu sunt chiar atat de ipocrita încât sa spun ca face , daca nu face.
A fost păstrată in condiții bune, arata impecabil si inca mai avea imagini color. Degeaba !

De fapt , as fi dat-o si gratis , numai sa scap de povara grea pe care o ascundea , dar omul a insistat sa ii stabilească prețul corect .

La o analiza ma atenta , expertul a descoperit ceva ce m -a șocat chiar si pe mine .
Nu numai ca nu era originala , dar era o copie făcută la repezeala , care isi propunea sa imite originalul insa din nu stiu ce motiv fusese îmbunătățită substanțial , excesiv chiar.
Concluzia a fost uimitoare !
Se presupune ca autorul nu ar fi cunoscut niciodată cu adevărat subiectul , ci s-ar fi lasat păcălit de masca sincerității si a loialității pe care acesta o afișa constant , astfel urcându-l pe un piedestal de unde nu a mai vrut sa coboare .

Acum , nu mai pot nici macar sa o donez. Cine ar dori amintirea cuiva care a existat ,doar in mintea mea ?
 Chiar asa ! Iti vrei amintirea inapoi ? S-ar putea sa fie the best of you !

joi, 4 decembrie 2014

Gaseste-ma !



Uneori trebuie sa pleci de unde esti , pentru a te întoarce pe drumul tau .
Care este diferența între un om fericit si unul nefericit ? Alegerile pe care le face ! Care este diferența între o alegere fericita si una nefericita ? Curajul de a lupta pentru ceea ce iti doresti si nebunia de a-ti dori sa lupti!

Drumul asta spre ceea ce trebuie sa fii nu este întotdeauna in linie dreapta . Câteodată poti avea senzatia ca te îndepărtezi de scopul tau , s-ar putea chiar sa o faci de cateva ori, insa asemeni drumurilor de munte , șerpuite si acesta respecta natura . Poate trebuie sa faci cale întoarsă de mai multe ori ,pentru a nu rata priveliștea.

Poate in drumul tau trebuie sa înveți o lecție fara de care nu te-ai putea bucura de restul călătoriei, sau fara de care inca ai mai crede ca destinația este mai importantă decât traseul .

Poate ca ceea ce ai căutat dintotdeauna este chiar in tine. Dar nu vei stii niciodată , daca nu vei avea curajul sa te privești sincer . Si sa te gasesti . Pentru ca daca ai ajuns la întrebările acestea, cu siguranța ,undeva te-ai pierdut .