vineri, 26 decembrie 2014

Ca in oglinda de la Tulcea


- Ma iubesti ?
- Te iubesc , A. mea ! Te iubesc , ca si cum pentru asta m-as fi născut !
[...]

Tulcea a fost printre ultimele , si e memorabila .
Cumva anunța finalul prin însăși simetria perfecta a lucrurilor .
Sfarșit de Septembrie . Seara lui 29 ne găsește la Passo Doble, restaurantul de langa hotel.
Aveam atâtea emoții ca nu reușeam sa leg doua cuvinte .
Ma privea de-a dreptul fascinat de stângăcia cu care incercam sa ascund acest lucru si avea o plăcere nebuna sa ma tachineze. Probabil nici nu bănuia ca a mea era si mai nebuna , de il lăsam sa o facă.
Puzzle -ul pe care il construiam din priviri începea sa prindă contur . Forma finala aveam sa i-o dam mai tarziu ..
- Care este cel mai mare vis al tau ?
Un singur răspuns aveam in minte . Dar nu l -am verbalizat. Am preferat sa ii ofer unul generic , adevărat , insa nu cel pe care il aștepta .
Aveam senzatia ca visul meu se concretiza atunci , in clipa aia si m -am grăbit sa imi trăiesc prezentul .
L -am întrebat același lucru si mi -a răspuns la fel de grăbit. Știam amândoi cum avea sa se încheie seara , dar ce nu știam era ca nu se va mai repeta .
Ne -am propus sa fie ultima tigara . Mai mult eu, pentru ca el fuma doar la ocazii speciale . :) Adică atunci cand era cu mine. Se mintea frumos .

Multe s-au promis , si mai multe s-au visat , iar dorința ne era stăpână.
Un foc viu ardea in fiecare , mistuind orice urma de îndoiala . Imposibilul era sfidat iar soarta tocmai fusese provocată .
N-aveam sa câștigam , era firesc. Ne aruncasem intr -o lupta inegala iar pasiunea isi cerea tributul .
Desene imaginare pe asfaltul copilăriei , povesti cu domnițe frumoase si marinari îndrăgostiți , mări învolburate ce le stau in cale si suflete pereche ce s-au alergat din alte vieți ...

Tot ce a ramas au fost cateva cuvinte puse pe -o hârtie , la masa din colț langa geam , in timp ce așteptam pizzele comandate...
Părea a fi o declarație , scrisă cu sufletul si semnată cu dragoste . Asa a fost la vremea aceea. Timpul avea sa il contrazică pe subsemnat :)
Mai mult de atât, tot el, timpul , urma sa ii șteargă din memorie si imaginea aceea ... Imaginea din oglinda de la Tulcea :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu