sâmbătă, 2 aprilie 2016

Inainte de a fi liberă de tine






Ti-am trăit durerea cu luciditatea omului condamnat pe viata . Din toata povestea asta tu ai inteles doar ca eu nu pot fi înțeleasă .
Am ramas acolo , in picioare , fata in fata cu furtuna din viata ta si am ținut piept vântului ce spulbera in tine orice urma de mine . Am vazut si am simțit totul fara sa ma clintesc. Tăcută, ca o copila proastă , înspăimântată de cruzimea cuvintelor ce le-ai fi putut spune , stateam in colțul meu, cu ochii in pământ așteptând sa iti pleci privirea si spre mine. Liniștea din jurul meu era doar o proiecție  forțata a propriei imaginații ce nu voia sa ma lase pradă realității . Vocea interioară ce imi răsuna in urechi din nou si din nou, la nesfârșit ,găsise o Portiță in mintea-mi prea întoxicată de tine .
Rațiunea lupta cu toata forta sa ma salveze de tine , dar nu putea trece de mine . Ridicasem un zid imens,de nepătruns, intre noi si restul . Chiar daca restul însemna o parte din propria ființa ce inca nu renunțase  la mine.
Ma luptam cu tine dar luptam împotriva mea. Iti Țineam partea in fiecare proces de divulgare a intențiilor prea evidente si desi te acuzam , tot eu te găseam nevinovat.
Nu era iubire, era obsesie. Si nu as fi putut-o înțelege atunci. A fost nevoie sa pleci si sa mor odata cu lipsa ta, pentru a renaște si a ma avea in întregime.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu