duminică, 18 septembrie 2016

Cea dintâi greșeală a femeii

Își șterse surplusul de ruj din colțul gurii și mai rămase o vreme privind în oglindă. În gol.
Peste imaginea ei se derulau momentele lor. Începutul acela de martie când i-a intrat în viață ca un uragan, schimbându-i sensul cu totul, florile pe care i le aducea aparent fără motiv, weekend-ul la munte când au rămas blocați în baie o zi întreagă, prima ceartă, împăcările, nunta, avansarea lui, delegațiile, petrecerile de Crăciun… Totul se derula cu o viteză amețitoare. Poate era și de la paharul de vin pe care îl băuse înainte să vină.
Își propti mâinile în blatul de marmură, îndepărtându-și trupul. Ochii i se inundară și ca într-un gest de capitulare în fața propriei realități, își lăsă capul să cadă greu. Secundele pareau decenii iar trecutul îi defila haotic prin minte. Într-un final, fixă privirea undeva deasupra oglinzii. Își mușcă buza de jos, trase aer în piept și spuse cu voce tare: Mai stii măcar de ce o faci? Oglinda tăcea. La fel și ea. Retorică și totuși cerând cu insistență un răspuns, întrebarea asta i se plimba prin gânduri de ceva vreme. Degeaba! Răspunsul era prea evident ca să-l vadă.






Se pregatea să revină la masă când auzi zgomotul apei și ușa uneia dintre cabine se deschise încet. Putea fi oricine. Dar nu! Trebuia să fie ea… Ca și cum nu ar fi fost suficientă încărcătura situației. Și-au zâmbit rece evitându-și privirile, apoi s-au întors în salon pe rând, la distanță de câteva secunde.
Atmosfera era destul de degajată. Nu era pentru prima dată când îl însoțea la astfel de evenimente, însă obosise să joace rolul ăsta ce o stingea pe dinăuntru, obosise să zâmbească forțat și să simuleze ceva ce nu mai trăise de prea mult timp: fericirea.
continuarea aici  http://www.catchy.ro/cea-dintai-greseala-a-femeii/70055