Unde mănâncă două guri mănâncă și a treia. Pe bune?

Să mă apuc să fac un copil înainte de a-mi fi construit o viață, sau măcar să fiu pe aproape de a-i pune acoperișul ori de a-i da ultimul glet, mi se pare la fel de infantil, inconștient, iresponsabil și chiar tragic, cum este achiziționarea unei mașini în leasing doar pentru că îmi permit să supraviețuiesc până la următorul salariu cu ce-mi rămâne după ce plătesc rata. Insist în exemplul meu aparent superficial – prima zi de salariu din viața oricui lasă greșita impresie că îți permiți ceea ce îți dorești, iar dacă se mai poate și în rate, e de-a dreptul excepțional!

Știu, este o comparație cumva forțată, mai ales pentru cei care iubesc posesiv și își caută împlinirea în afara propriei ființe (acum am ridicat un alt semn de întrebare probabil urmat și de unul de exclamare, dar un-i bai :)) și s-ar putea să fiu catalogată drept materialistă sau insensibilă. Dar dacă dezbracăm subiectul de straiele normelor social convenționale și de cele parental-educative transmise pe cale orală și mai ales prin propriul exemplu, ne rămâne doar crudul adevăr: copilul este o investiție, una continuă!, și trebuie să ți-o permiți! Altfel, te trezești eșuat în meseria de părinte, pentru care și așa nimeni nu este pregătit dinainte, un examen al vieții pe care îl dai în timp ce înveți lecțiile unei materii ce nu se termină niciodată. Un proiect pe viață, al cărui scop este de a pune bazele unei vieți bune pentru cea mai importantă ființă începând din momentul acela. Iar propriul eșec nu este singurul risc pe care ți-l asumi, cel mai mare, după părerea mea, este acela de a-l “eșua” pe el sau de a fi  responsabil de neajunsurile-i ce vor deriva din eșecurile tale.
continuarea aici http://www.catchy.ro/unde-mananca-doua-guri-mananca-si-a-treia-pe-bune/72102